luni, 2 septembrie 2013

Rosia Montana...sau ce s-ar mai putea spune?!?



Despre Rosia Montana si mizeria numita RMGC s-au scris tone de materiale mai mult sau mai putin pertinente, s-au pronuntat enspe mii de asa-zisi formatori, lideri de opinie in nenumarate talk-show-uri, iar cohorte de politicieni au manipulat acest subiect dupa cum le-au dictat interesele personale sau de grup.
Atunci cand interesele converg – pe filiera transpartinica – oprelistile in calea Gold Corporation se volatilizeaza ca prin minune! Daca informatiile vehiculate acum ceva vreme clamau ca sigura implicarea financiara a canadienilor in campanile electorale ale PDL-ului, in aceeasi perioada balanta inceperii/neinceperii exploatarii din Apuseni statea in cumpana doar temporar, recte din nevoia USL-ului de a capitaliza electoral un subiect popular, sensibil, care a reusit sa atraga multi romani de partea protejarii acestui sanctuar montan. Dar USL-ul inglobeaza ceea ce se numeste PSD, pradatorul suprem la nivel politic si principalul artizan al traficului de influenta pe scara larga in Romania, astfel ca devenea doar o problema de timp pana ce avizele pro-exploatare ar fi inchis un cerc vicios al anilor de falimentari cu cantec, inchideri de exploatari si saracie programata la Rosia Montana (un argument economic bine documentat impotriva exploatarii aurului se gaseste aici ).
Un rol important in conturarea acestei situatiii de fapt o are si mass-media, majoritatea canalelor de informare main-stream fiind afiliate grupurilor de interese economico-politice. Paine si circ vrea poporul, paine si circ ii oferim!...ferindu-l astfel de dezbaterea problemelor esentiale care il priveste, dar care dau prea mare bataie de cap...
Intr-o societate in esenta ramasa agrara (la nivel de mentalitate) speranta multora dintre noi, aceia care nu am abandonat lupta pentru Rosia Montana este aceea de a gasi in platformele de socializare online si in media alternativa un refugiu la nivel de comunicare, informare corecta si educare a gustului unei societati alerte, superficiale, animate doar de nevoile imediate. Insa televizorul face inca parte din viata cotidiana a semenilor nostri, iar intoxicarea/manipularea se vadeste la fel de abitir ca-n toata istoria recenta a Romaniei. Sunt scarbit de modul vadit-superficial in care au tratat evenimentele din 1 septembrie 2013 principalele trusturi de presa. Bate la ochi pozitia de drepti luata subit in fata intereselor care urmaresc plasarea Gold Corporation in pozitie de timonier al viitorului Rosiei Montane, un viitor sumbru, dar cu efecte negative progresive (ferindu-se astfel posibilitatea unui scandal subit) in tara in care nu exista viziuni pe termen mediu si lung, in nici un domeniu de interes public!!!
Nevoia avida de exploatare a acestui zacamant de aur (si alte mari cantitati de metale rare asociate, de care rar se pomeneste!), paradoxal, i-a impins tocmai pe canadieni la formarea unei strategii cu bataie lunga intru indeplinirea scopului, strategie in care au inclus din mers argumentul spagii ca si lubrifiant al unui mediu politico-social precar, in care opinia publica joaca un rol banal, fiind foarte firav infiripata intr-un spatiu mioritic dominat de un individualism crancen. Iar aici consider ca este marea problema a calcarii deliberate in picioare a interesului national, respectiv ignoranta unor mase de oameni animate de orice altceva decat de dezaprobarea fatisa a nedreptatilor sociale.


Avem exemplul Bulgariei, unde mai deunazi au iesit in strada sute de oameni in fata stigmatului (luat in deradere daca s-ar fi intamplat la noi!) unui proiect guvernamental care preconiza defrisarea multor sute de hectare de padure pentru sporirea domeniului schiabil montan. In lumina  numarului redus de protestatari, presa bulgara de casa a guvernului, prin argumentele de scoala cripto-securistica ce urmaresc discreditarea/bagatelizarea oricarei miscari (si care se poarta la noi cu si mai mare succes) i-a catalogat pe respectivii activisti ca fiind doar niste ecologisti frustrati. Acesta a fost momentul care a deranjat orgoliul vecinilor nostri, in urmatoarele zile ajungandu-se la mii si zeci de mii de protestatari care clamau la unison: „Nu suntem ecologisti, suntem locuitori ai acestei tari si ne aparam drepturile!”. Bineinteles ca proiectul de lege a fost ulterior abandonat...


Un exemplu demn de urmat de cei care se scuza pentru a nu iesi in strada!
In Romania Mileniului III luarea de pozitie a unui grup de actiune, nucleele de rezistenta impotriva unor nedreptati care ne privesc pe toti devin imediat catalogate de analisti, comentatori-marionete si alti indivizi „bine intentionati”: sunt ecologisti, sunt revolutionari, sunt emo, sunt de la Greenpeace, sunt ultrasi, sunt folkisti, sunt hipioti. Nu frate, suntem cetateni romani si ne strigam of-ul in fata injustitiei directe si indirecte de pe aceste meleaguri (fie ca se numeste RMGC, braconaj, defrisari, gaze de sist, mizerie morala, coruptie etc.). Suntem acea mana de oameni care a evoluat si si-a insusit cu brio valorile ce anima democratiile cu traditie, iar atitudinea sociala, protestul in sine este un drept legal, ba mai mult, intr-o tara normala presiunea strazii are un rol consistent in ponderarea actiunilor factorului politic.




 

Sa nu uitam ca plasma din sufragerie si navetele cu bere baute dupa doi mici si-o manea savurate in zi de sarbatoare la marginea padurii nu dau nici pe departe masura unui nivel de trai decent. In schimb apele limpezi, nepoluate, mediul curat, infrastructura generala bine pusa la punct, incurajarea turismului si a activitatilor prietenoase cu mediul – ca politica de stat – revolta maselor atunci cand apar nedreptati obstesti, toate aceste sunt atributele unui popor civilizat si ne apropie de maturitatea unui stat european.
Discrepanta dintre unealtele formidabile prin care Gold Corporation isi urmareste scopul (mergand pana la amanunte de ordinul departamentelor de postaci platiti, care comenteaza favorabil exploatarii, la orice articol/parere infima din presa online, pe acest subiect) si “mainile goale” ale celor care se opun acestei marsavii, nu poate fi atenuata decat de numarul celor care isi striga pasul dincolo de tastatura, respectiv in spatiul public! Altfel, vom ajunge sa ne rada in nas madam Sanda Lungu, protagonista reclamelor RMGC care ne-a smuls o lacrima acum ceva vreme cu ordinara regie a ciorapeilor crosetati...
Da, Doamne, mintea romanului cea de pe urma!


Mai multe imagini de la protestele de pe 1 Septembrie din Bucuresti: 








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu