sâmbătă, 14 decembrie 2013

Romania intre apatia societatii si asaltul final al capitalismului de cumetrie

Germenii unei societati fundamentate gresit/ Indolenta maselor/ Manipularea media/ Instrainarea resurselor/ Distrugerea naturii/ Neasumarea guvernarii


Sa ma ierte toti analistii, eruditii, editorialistii care s-au erijat mereu in atotcunoscatori ce stiu ce e bine pentru aceasta plamadeala de tara, insa o sa-mi exprim si eu parerea frustra despre ce se intampla pe ogorul  mioritic.

Sunt o cantitate neglijabila, o "oaie ratacita" a carei constiinta incearca sa evadeze din masa de manevra bine conturata a acestei tari, din acea turma de profani teleghidati care privesc pasiv la subminarea programata a entitatii numita Romania.

Pur si simplu sunt un individ devenit din ce in ce mai alienat intr-o societate inerta, societate pe care nici sfidarea grosolana la care este supusa de o clasa politica perfida si nici obedienta carmuitorilor in fata intereselor straine sau de grup transpartinic autohton nu o mai scot din adanca stare de vegetare.

Sunt victima unor idei aglomerate subit, in preajma unor evenimente fara precedent pentru tara noastra, vorbind aici de tavalugul, de virulenta cu care s-au abatut asupra noastra intreaga suita de mizerii globaliste care culmineaza cu Gold Corporation, Chevron, Bechtel, Exxon, OMV, Sterling…si lista poate continua.

Pot fi catalogat oricum, insa am o varsta la care ticalosiile la care asist/asistam metodic in aceasta tara au inceput sa-mi alimenteze o angoasa ce adesea se transforma in sila si resemanre, ori din contra, in inversunare, darzenie.

marți, 12 noiembrie 2013

Dinspre Bucegi spre enigmatica Leaota. Tainul drumetiei solitare

Cota 2000 - Saua Laptici - Cabana Padina - Saua Strunga - Saua Bucsa - Muntele Dudele - Curmatura Fiarelor - Muntele Jugureanu - Muntele Mitarca - Varful Leaota - Muntele Rateiului - Cheile Rateiului
Trei zile in imensitatea muntelui. Anduranta si linistire sufleteasca

In umbra triumviratului format din arhicunoscutele masive ale Bucegiului, Pietrei Craiului si Iezerului sta un urias adormit, impunator prin prezenta, dar putin cunoscut de catre iubitorii de natura. Este vorba de Leaota, munte neumblat pe cararile caruia ai sanse reale sa intalnesti o vulpe, un cerb sau orice alta vietuitoare, mai putin o prezenta umana. Doar milenara traditie a pastoritului ii insufla din atributele antropicului, insa in cea mai mare parte a anului vorbim de niste culmi arareori batute de pasul calatorului.

Privind in departare, asezarile care talazuiesc poalele masivului precum si luminitele ce razbat de la Cota 2000 si Costila din Bucegiul de vis-a-vis iti amintesc ca esti la o aruncatura de bat de traditionalele destinatii turistice ale Vaii Prahovei si Culoarului Rucar – Bran. Dar pe cat de aproape la nivel macrogeografic, pe atat de departe se vadeste civilizatia pe masura ce te afunzi in tinutul acestor munti, tinut al carui apogeu altitudinal concentreaza un efort fizic si de timp destul de consistent indiferent de punctul cardinal dinspre care te indrepti spre cei 2133 metri altitudine ai Varfului Leaota.

Iar daca tainul drumetiei pe aceste meleaguri ti-l harazesti doar tie insusi, intr-o excursie solitara, vei avea ocazia sa meditezi asupra binecuvantarilor vietii, intr-o zona – paradoxal – mai apropiata de tumultul marilor orase decat iti puteai inchipui.

Mi-a fost dat sa strabat de unul singur drumurile enigmaticei Leaote, atunci cand in primul mitan al unui noiembrie, m-am regasit la ceas de amiaza in Sinaia, in plin proces de apropiere de „muntele de peste munte” caruia ii voi aloca 3 zile, din care una de tranzitie inspre/dinspre acest areal discret al Carpatilor de Miazazi. Data fiind situarea masivului vizat dincolo de Bucegi, precum si dependenta mea de mijloacele de transport in masa, am ales varianta cea mai rapida de apropiere catre Leaota, anume telecabina spre Cota 2000, de unde urma sa fac o traversare pana la Padina, clasic punct de plecare spre zona mea de interes.

Asadar la ora 15:30 ajung pe platoul montan la poalele caruia se desfasoara Statiunea Regilor, delectandu-ma cu ambianta demiurgica, inghetata, inspre Valea Prahovei si molcomele inaltimi ale Baiului de dincolo de aceasta.


luni, 11 noiembrie 2013

Refugiul Călţun sau sindromul turismului indezirabil


Curatenie de toamna/Observatii pertinente/Pareri constructive


Fagarasul este locul multor superlative geografice autohtone, atragand ca un magnet amatorii de drumetie, de natura pura si altitudini ce sfideaza vazduhul intr-un fel nemaintalnit in spatiul montan romanesc. Crenelurile crestei principale, absolutul varfurilor Moldoveanu si Negoiu, mirificul lacurilor si vailor glaciare, multitudinea de culmi laterale, eleganta soselei Transfagarasan, iata doar cateva atribute care cladesc aura de suprematie a acestei grupe meridionale, transformand-o intr-o destinatie turistica de top.

An de an, fluxurile de calatori care se indreapta spre inaltimile Alpilor Transilvaniei devin din ce in ce mai consistente, favorizate fiind atat de regasirea de catre societatea romaneasca a apetitului pentru natura si frumos, cat si de contextul pietei turistice libere, globale, interesul strainilor pentru componenta montana autohtona fiind mai mult decat evident.

Lespezi-Caltun si Negoiu vazute de sub Varful Laitel

Insa activitatile de recreere la nivel de masa si prost gestionate pot face mai mult rau decat bine afectand intr-un mod nedorit puritatea naturii, a acelei dimensiuni materiale care potenteaza circulatia turistica si da valoare unei “industrii fara fum” sanatoase. Este o relatie simbiotica pe care multi o percep in teorie, dar care da adeseori rateuri in practica.

luni, 28 octombrie 2013

Muntii Bargaului - Varful Heniu Mare si farmecul plaiurilor nasaudene


Comuna Ilva Mica - sub Varful Maguri - Varful Heniu Mare - Varful Muncelului - Sat Tureac


Nu multa lume stie, insa tara noastra inglobeaza cea mai mare intindere montana de pe continent situata in cadrul aceleiasi granite. Carpatii Romanesti (in suprafata de aproximativ 80.000 kmp, respectiv o treime din teritoriul Romaniei) sunt deosebit de complecsi, cu unitati montane mai mult sau mai putin fragmentate, de sorginte petrografica diferita si altitudine asisderea.

In general interesul calatorilor urmeaza acelasi palier al diversificarii, multele masive si inaltimi ce impodobesc meleagurile romanesti fiind strabatute sau, dimpotriva, ignorate de catre cei pe care “chemarea muntelui” i-a fascinat intr-un fel sau altul. Paradoxal cea de-a doua categorie, a muntilor putin umblati, primeaza in ansamblul Carpatilor Romanesti, comoditatea, apetitul pentru superlative geografice sau certitudinea unor zone recunoscute turistic franand spiritul de explorator al multor potecatori autohtoni.

Insa muntele ofera satisfactie si dincolo de crenelurile maiestuosului Fagaras, de calcarele Apusenilor sau ale Pietrei Craiului, de relieful spectaculos al Retezatului, Rodnei si altor podoabe de genul. Muntele este frumos la orice altitudine, de multe ori lipsa sau sporadicitatea fluxurilor si marcajelor turistice facandu-te sa te adancesti – la propriu si la figurat – in profunzimea fiintei sale, prin paduri semete, pe culmi golase sau vai animate de susurul apei, pe poteci putin schitate sau rute spontane, intregul bagaj de informatie vizuala, auditiva, olfactiva dar si efortul istovitor inerent oricarei calatorii conturand o satisfactie de sine tradusa prin acele „baterii incarcate” cu care abordezi ulterior traiul in tumultosul mediu urban.

In tinutul de sus al Carpatilor Rasariteni, dincolo de Depresiunea Dornelor si cea a Campulungului, se ridica spre vazduh culmi care mai de care mai interesante. Avem seria de munti vulcanici (Oas, Ignis, Gutai, Tibles) care inchid dinspre vest si sud-vest Depresiunea Maramuresului. La polul opus, sanctuarul frumoasei Bucovine este potentat de Obcinele domoale, prietenoase si bucolice dezvoltate pe structura sedimentara a flisului. In centrul grupei spectaculosul masiv cristalin al Rodnei (denumit si „Fagarasul Nordului”) se continua spre sud-est cu domeniile pastorale ale Suhardului, pentru ca Tinutul Maramuresului sa-si desavarseasca atractivitatea prin muntii cu acelasi nume, in care Farcaul, Toroiaga sau Pop-Ivanul sunt profiluri verticale de deasupra carora panorama atinge sublimul. Un tinut montan deosebit de complex si captivant, caracterizat prin cea mai mare intindere pe latime din ansamblul Orientalilor (circa 130-140 km desfasurare intre Muntii Oasului si Obcina Mare).

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Țara Năsăudului - o istorie uitată

Istoria tarii noastre este mai mult decat complexa si fascinanta insa la nivel generic, de manual, vor fi intotdeauna cuantificate doar evenimentele semnificative, cu impact major sau relevante in anumit context.
Pe masura ce te afunzi in cunoasterea evolutiei unei zone de referinta, a unei persoane, fenomen, eveniment, moment de cotitura, observi cum ies la iveala amanunte fascinante, lucruri omise sau mai corect spus greu de etalat la nivel comercial, indeosebi in aceasta era a globalizarii in care se pune accentul pe viteza, rapiditate, inclusiv la nivelul asimilarii informatiei.
In aceeasi ipostaza m-am gasit in momentul in care dorinta de a pune pe tapet cateva randuri despre impresionanta zona a Nasaudului (vizitata nu demult) mi-a deschis apetitul pentru aprofundarea problemei, intrand astfel in contact cu niste detalii deosebit de interesante.
Acest articol se vrea doar o introducere, o familairizare cu respectiva „bucatica” a Transilvaniei, urmand a fi relationat cu alte doua scrieri in care voi pleda pentru cunoasterea acestor taramuri ce ofera obiective turistice si experiente nebanuite (celelalte doua parti poti fi lecturate aici si aici).


Tara Nasaudului/ Districtus Rodnensis/ Vallis Valachalis

Situata in nord-estul Ardealului, intre culmile inalte ale Rodnei si Calimanilor, Tara Nasaudului inglobeaza doua rute de circulatie foarte vechi, singurele practicabile si de o importanta mai mult decat strategica in aceasta parte de miazanoapte a Carpatilor.

(sursa)

Vorbim de Drumul Dornelor si al Sucevei (care strabate Pasul Tihuta, trecatoare de renume intre culmile Calimanilor si cele mai joase ale Bargaielor), respectiv de cel al Rodnei (insirat de-a lungul Vaii Somesului Mare).

marți, 24 septembrie 2013

Romania, Lotrului Mountains: into the world of Southern Heights


Latitude/Longitude: N 45° 30' 0.00"  E 23° 52' 0.01" (45.50000, 23.86667)
Location: near the cities of Sibiu, Brezoi, Voineasa (Valcea/Sibiu Counties)

Lotrului Mountains are located in The Southern Carpathians, having the highest point in Steflesti Peak (2.242 m). This area is made up by crystalline schists that forms the Getic Web. The glacial relief is less developed, but brings a special note to the whole landscape.

Source: http://www.freeworldmaps.net/europe/romania/

The mountain slopes  are covered with rich forests of spruces, or a mixture of this vegetation with beech. As well as this, the alpine pastures broadening on crests above 1800 meters altitude.

Tourism activities that can be practiced in the Lotrului Mountains are trekking, mountain-biking, off-road, wildlife watching and skiing.

joi, 12 septembrie 2013

Muntii Almajului: deasupra "Tarii Florilor de Mar"

Morile de apa din Eftimie Murgu – Cheile Rudariei – Cantonul Halanga – Valea Rudariei Mari – Culmea Pregheda - Varful Svinecea Mare – Stana Rudarica – Valea Rudariei Mici 


In grupa de munti a Banatului, Almajul ocupa partea de sud-est a acestora supraveghand Defileul Dunarii pe cea mai spectaculoasa portiune a sa, inclusiv pe sectorul Cazanelor dintre Dubova – Mraconia. La nord si nord-vest, tranzitia intre acesti munti si cei ai Semenicului, respectiv ai Aninei, se face prin inlesnirea data de Depresiunea Almajului, drenata in cea mai mare parte a sa de raul Nera. Este locul de trainica intalnire al pitorestilor culmi submontane cu luncile si terasele joase ale „Tarii Florilor de Mar”, cum mai este denumita depresiunea, datorita livezilor de pomi roditori care impodobesc aceste meleaguri. Tot in aceasta subunitate de relief intalnim secularele sate almajene, cu locuitori harnici si primitori, care nu stau prea mult pe ganduri in a omeni si sfatui calatorii ce le calca vatra asezarilor.


Prezenta la est a sectorului dinspre aval al Culoarului Tectonic Timis-Mehadia-Cerna a facut ca Muntii Almajului sa apara distinct in relief, printr-o diferenta mai mult decat clara comparativ cu grupele montane vecine, meridionale, mult mai masive si cu altitudini superioare. Inspre vest, pragul despartitor al acestor munti fata de cei ai Locvei il avem marcat prin Culoarul Liubcova – Sopotu Nou, dincolo de care inaltimile devin si mai modeste, abia trecand pe alocuri de 700 de metri. Fundamentul acestor munti este dat de rocile cristaline, strapunse de granite si grabrouri, acestea din urma ca o dovada a magmatismului ce a cochetat la un moment dat cu zona si care are meritul de a ne fi lasat, peste ere geologice, spectaculosul neck vulcanic Trescovat, din sudul Almajului. Dintre rocile sedimentare depuse peste cristalin, de un pitoresc aparte sunt calcarele jurasice si cretacice din zona Cazanelor Dunarii si arealul Svinita – Svinecea.

miercuri, 11 septembrie 2013

Statiunea Cavnic, un strop de frumusete maramureseana


Cavnicul este o asezare durata in inima Maramuresului, undeva in sud-estul mirificei zone montane a Gutaiului, pe cursul superior al raului care da si denumirea localitatii.
Geografic vorbind, partea interesanta, inedita a Cavnicului reiese si din lunga desfasurare a acestuia pe valea omonima, ecartul liniar dintre punctele extreme ale localitatii fiind de nu mai putin de 9 kilometri. Coraborat cu lungimea, creste si diferenta de nivel de undeva din jurul cotei de 550-576 m, pentru a ajunge spre amonte la 1050 m.

Pozitionarea Cavnicului in cuprinsul Judetului Maramures (sursa: enciclopedia libera )

Accesul spre Cavnic este facilitat de apropierea Depresiunii Baia Mare si a importantului centru urban cu acelasi nume, gasit la circa 32 kilometri departare de pitoreasca asezare polarizara in jurul industriei extractive .

Oras cu stravechi veleitati in ale mineritului, Cavnicul a fost adus la rang de centru urban in anul 1968, in plin avant socialist al extractiei minereurilor neferoase (plumb, zinc, cupru, zacaminte complexe). In urmatoarele doua decenii evolutia constructiilor, a dimensiunii cultural-artistice si a demografiei a deprins un fagas ascendent nemaintalnit in toata istoria respectivei localitati.

Dupa caderea comunismului toata industria mineritului din zona a intrat intr-un regres, iar galeriile de exploatare ce au adus Cavnicului bunastare si recunoastere in domeniu au intrat in conservare incepand cu anul 2007.

marți, 3 septembrie 2013

Sanda Lungu: exponent tipic al manipularii RMGC



Acum cateva zile, pe pagina personala de pe o retea de socializare, celebra deja protagonista dintr-o  reclama RMGC a aparut un apel foarte induiosator (pentru cine nu e la curent cu faptele, Sanda Lungu face aceasta strigare in contrapartida la o inregistrare video ce poate fi vizionata aici )

Oameni buni,
Fac un apel către voi toți, oamenii cu bun simț din această țară, care m-au văzut acum câțiva ani povestind despre cum trăim noi aici, la Roșia Montană.
Îmi pare rău că m-ați văzut când îmi vărsam necazul și amarul, într-un filmuleț care a circulat pe net zilele acestea prin “grija”celor care vor să nu se facă nimica aici și să ne fie nouă viața și mai grea. Îmi pare tare rău că mi-am ieșit din fire și i-am suduit pe cei care m-au hărțuit cu camera de filmat. N-ar fi trebuit să le fac jocul. Dar să știți că nu mi-e rușine să recunosc că am greșit, ca orice om.
Vă rog doar să vă puneți în pielea mea. Cum aţi fi reacţionat dumneavoastră dacă eraţi in locul meu? Am fost hărţuită, provocată, jignită, am încercat să nu le dau atenţie dar cineva din grupul lor a strigat batjocoritor la mine. Cât aş fi putut să rezist la umilinţele la care am fost supusă in satul meu, de nişte copii fără respect care au jumătate din vârsta mea? Lor li se pare firesc să fie nepoliticoși, în schimb eu, dacă mă supăr și îmi vărs necazul sunt pusă la zid prin cuvinte grele.
Cei care mă cunosc ştiu ca imi cresc singură copiii în cinste şi în credinţă. Mulțumesc lui Dumnezeu că suntem sănătoși și ne putem descurca. Dar aș vrea să vă întreb cine dintre dumneavoastră, în condițiile astea, nu ar fi făcut același lucru ca și mine? Cui nu i-ar fi scăpat câteva cuvinte mai dure? Tot felul de așa-ziși ecologiști, salvatori, copii din aștia cruzi și fără minte vin aici la noi și ne jignesc la noi acasă, se poartă cu noi de parcă ne cunosc!
Ştiu ca nu am nicio scuză, trebuia să mă abţin, dar când acasă ai probleme, când cineva din familie are probleme grave de sănătate, când eşti umilită de nişte puşti care ştiu despre tine doar că eşti pro RMGC , cât sa mai rezist? Sunt om şi eu.
Apelez la înțelegerea și solidaritatea dumneavoastră, să nu credeți că sunt o femeie rea. Sunt doar o urmașă de miner, căreia i-a ajuns cuțitul la os și care vrea să fie tratată cu demnitate, ca noi toți!
Vă mulțumesc și vă doresc multă sănătate și liniște. Doamne-ajută!”




Respectiva expunere de motive a a ipocritei femei mi-a starnit un sentiment de greata! Totusi, nu pot sa nu apreciez maiestria in manipulare a specialistilor de marketing care i-au conturat textul cu pretentii de "refresh" al imaginii publice a madamei. 

luni, 2 septembrie 2013

Rosia Montana...sau ce s-ar mai putea spune?!?



Despre Rosia Montana si mizeria numita RMGC s-au scris tone de materiale mai mult sau mai putin pertinente, s-au pronuntat enspe mii de asa-zisi formatori, lideri de opinie in nenumarate talk-show-uri, iar cohorte de politicieni au manipulat acest subiect dupa cum le-au dictat interesele personale sau de grup.
Atunci cand interesele converg – pe filiera transpartinica – oprelistile in calea Gold Corporation se volatilizeaza ca prin minune! Daca informatiile vehiculate acum ceva vreme clamau ca sigura implicarea financiara a canadienilor in campanile electorale ale PDL-ului, in aceeasi perioada balanta inceperii/neinceperii exploatarii din Apuseni statea in cumpana doar temporar, recte din nevoia USL-ului de a capitaliza electoral un subiect popular, sensibil, care a reusit sa atraga multi romani de partea protejarii acestui sanctuar montan. Dar USL-ul inglobeaza ceea ce se numeste PSD, pradatorul suprem la nivel politic si principalul artizan al traficului de influenta pe scara larga in Romania, astfel ca devenea doar o problema de timp pana ce avizele pro-exploatare ar fi inchis un cerc vicios al anilor de falimentari cu cantec, inchideri de exploatari si saracie programata la Rosia Montana (un argument economic bine documentat impotriva exploatarii aurului se gaseste aici ).
Un rol important in conturarea acestei situatiii de fapt o are si mass-media, majoritatea canalelor de informare main-stream fiind afiliate grupurilor de interese economico-politice. Paine si circ vrea poporul, paine si circ ii oferim!...ferindu-l astfel de dezbaterea problemelor esentiale care il priveste, dar care dau prea mare bataie de cap...
Intr-o societate in esenta ramasa agrara (la nivel de mentalitate) speranta multora dintre noi, aceia care nu am abandonat lupta pentru Rosia Montana este aceea de a gasi in platformele de socializare online si in media alternativa un refugiu la nivel de comunicare, informare corecta si educare a gustului unei societati alerte, superficiale, animate doar de nevoile imediate. Insa televizorul face inca parte din viata cotidiana a semenilor nostri, iar intoxicarea/manipularea se vadeste la fel de abitir ca-n toata istoria recenta a Romaniei. Sunt scarbit de modul vadit-superficial in care au tratat evenimentele din 1 septembrie 2013 principalele trusturi de presa. Bate la ochi pozitia de drepti luata subit in fata intereselor care urmaresc plasarea Gold Corporation in pozitie de timonier al viitorului Rosiei Montane, un viitor sumbru, dar cu efecte negative progresive (ferindu-se astfel posibilitatea unui scandal subit) in tara in care nu exista viziuni pe termen mediu si lung, in nici un domeniu de interes public!!!
Nevoia avida de exploatare a acestui zacamant de aur (si alte mari cantitati de metale rare asociate, de care rar se pomeneste!), paradoxal, i-a impins tocmai pe canadieni la formarea unei strategii cu bataie lunga intru indeplinirea scopului, strategie in care au inclus din mers argumentul spagii ca si lubrifiant al unui mediu politico-social precar, in care opinia publica joaca un rol banal, fiind foarte firav infiripata intr-un spatiu mioritic dominat de un individualism crancen. Iar aici consider ca este marea problema a calcarii deliberate in picioare a interesului national, respectiv ignoranta unor mase de oameni animate de orice altceva decat de dezaprobarea fatisa a nedreptatilor sociale.


sâmbătă, 31 august 2013

Mausoleul de la Marasesti: intre solemnitatea locului si penibilul unor vizitatori



             Apogeul incarcaturii emotionale vis-à-vis de insemnatatea, amploarea si consecintele Primului Razboi Mondial pentru poporul roman, prinde contur in zona Marasestiului vrancean, acolo unde se gaseste maretul edificiu cu valente comemorative – dar si de osuar – inaugurat in anul 1938.


            Pe locul “Verdunului Romanesc” (unde 480 de ofiteri si circa 21.000 de osteni ai acestei tari si-au gasit cu barbatie sfarsitul) o stare de solemnitate amestecata cu o adanca nelinsite si tulburare, iti este transmisa indeosebi in interiorul impunatoarei cladiri.
            Initiativa ridicarii Mausoleului Eroilor a avut-o Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane, iar o mare parte din soldatii cazuti in acele zile si ingropati in viile boierului Georges Ulise Negropontes au fost reinhumati in anul 1924 in criptele viitorului monument, in prezenta Reginei Maria, supranumita “Mama Ranitilor” sau “Regina-Soldat” pentru atitudinea ei activa din timpul Razboiului.
            In total, in cele 163 de cripte (154 individuale si 9 comune) din cele 18 culoare ale Mausoleului sunt adapostite osemintele unui numar de 5073 soldati si ofiteri romani, dintre care 1926 sunt nominalizati, restul fiind eroi necunoscuti.
            In galeria Cavalerilor Ordinului “Mihai Viteazul” isi dorm somnul de veci, printre altii, bravi ofiteri precum maiorul Grigore Ignat sau locotenentul Gabriel Pruncu.        

joi, 15 august 2013

Făgăraș: spre lumea tainică a Vârfului Boia




Caineni – Greblesti – Valea Boia Mare – Muntele Daescu – Muchia Sfantului Ilie – Petriceaua – Mazgavu – Caldarea Grohotisului – sub Galbena – sub Vemesoaia – Valea Boia Mare

Atat prin altitudine cat si prin maretia reliefului ce-l caracterizeaza, Fagarasul reprezinta muntele suprem al catenei carpatice romanesti, atragand anual mii de calatori din tara si strainatate. Avem aici o magistrala turistica deosebit de populara, referindu-ne la traseul de creasta al acestui masiv meridional. Insa Fagarasul inseamna mai mult decat parcurgerea pe bucati sau integral a crestei matematice, fiind compus din zeci de culmi puternice care inainteaza lateral atat spre nordul cat si spre sudul unitatii montane. 

Crestele nordice sunt mai scurte (7-10 km lumgime) si mai ascutite, multe dintre ele constituind un real magnet pentru amatorii de adrenalina care vor sa iasa din cliseul strabaterii zonei de culme principala.

 Spre sudul muntelui, spinarile devin mai domoale, insa lungimea lor aproape ca se dubleaza in raport cu corespondentii nordici. Intalnim spre miazazi un adevarat domeniu al haiduciei, ce necesita rabdare si pregatire fizica/psihica pentru a parcurge spre amonte respectivele intinderi netede, pe parcursul carora anduranta este cuvantul de ordine. Insa efortul istovitor al inaintarii dinspre sudul Fagarasului se incununeaza prin atingerea culmii principale si prin multumirea de sine atunci cand tragi linie si concluzionezi ca salbaticia, pustietatea animata doar de activitati bucolic-milenare,  constituie acel ceva dupa care ai tanjit si care s-a vadit cu prisosinta.

La sfarsitul lui Cuptor am hotarat impreuna cu Bogdan si Cezar sa abordam cu determinare o astfel de culme dinspre fata exterioara a muntelui, alta decat cele catre care accesul este facilitat de prezenta Transfagarasanului. Si cum vestul impunatorului masiv se mandreste cu niste plaiuri deosebit de pitoresti (Zanoaga Cainenilor, Muntele Colti, Muntele Olanu-Vemesoaia-Galbena, Muntele Petriceaua-Mazgavu) am decis sa ne incercam norocul in aceasta zona.

joi, 8 august 2013

Tarnovul Capatanii, o lume neumblata



         In suita comorilor carpatice romanesti cu potentate atribute carstice, judetul Valcea are onoarea sa inregimenteze doua spinari montane ce exceleaza din acest punct de vedere: Buila-Vanturarita si Tarnovu, asezate deoparte si de alta a culmii inalte a Capatanii.  Alaturi de superlativul Pietrei Craiului si de alte bijuterii calcaroase cum ar fi  Culmea Oslea (Muntii Valcan), Retezatul Mic, „Zidul” Mehedintilor sau unele parti ale Banatului Montan si Apusenilor, cele doua masive inedite ale Olteniei Montane isi etaleaza pitorescul, salbaticia si abrupturile grandioase intr-o adevarata reprezentatie de gala, atat pentru cei care le strabat cararile, cat si pentru turistii care le pot intui povarnisurile de la departare. Cu referire stricta la Tarnovu, aceasta intruziune calcaroasa se situeaza in nordul unitatii principale a Muntilor Capatanii, talazuind cu inaltimi de peste 1800 m vaile adiacente ale Latoritei si Repedea. 


Pozitionarea Masivului Tarnov (prelucrare dupa Gheorghe Ploaie, "Muntii Latoritei - Harta Turistica", Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987)

            
            La inceputul unui iunie, acum ceva timp, am realizat o incursiune pe teritoriul Tarnovului, acest areal muntos discret al Valcii, putin strabatut de turisti. In formatie de 4 persoane (Nicu, Aurel, Andrei, Alexandru) am purces spre taramul culmilor din Bazinul Latoritei (partea de nord-vest a judetului Valcea). Drumul este parcurs cu o masina mica, luandu-ne circa 3h ½ dinspre Bucuresti pana la ramificatia de pe Valea Oltului spre orasul Brezoi, localitate de unde ne vom si aproviziona cu cele trebuincioase pentru doua zile de aventura.
            “Soseaua urca spre Voineasa, /Iar Lotrul curge spre Brezoi”, ca sa citez din clasicul Minulescu, iar la miezul zilei gasim bifurcatia de la Gura Latoritei, acolo unde parasim drumul principal ce inainteaza pe Valea Lotrului spre statiunea mai sus mentionata (DN 7A). Obiectivul nostru este Ciungetu, asezare situata la 4 kilometri distanta pe noul traseu, undeva la confluenta Latoritei cu paraul Rudareasa.

joi, 18 iulie 2013

Circuit veloturistic in zona Russenski Lom



Bucuresti - Giurgiu - Ruse - Shtraklevo - Nisovo - Cherven - Ivanovo - Basarabovo – Ruse - Giurgiu (175 km de pedalat in 2 zile, circa 1250 m diferenta de nivel pozitiva)

Situat la sud de Ruse (cel mai important oras bulgaresc al Dunarii), Parcul Natural Russenski Lom face parte din categoria obictivelor turistice care atrage din ce in ce mai multi vizitatori romani, accesibilitatea si apropierea de Capitala Romaniei facilitand acest lucru. Fie ca vorbim de biciclisti, automobilisti, cataratori care „isi fac mana” pe versantii calcarosi existenti aici sau pelerini ce se indreapta spre manastirile trudite in piatra din zona Basarabovo – Ivanovo, cohorte de bucuresteni si nu numai descopera minunatiile naturale si antropice ale unei zone in aparenta banala. Iar daca socotim si noua moda a grupurilor organizate de pensionari si oameni simpli, tarani, plimbati cu autocarele de catre primariile de sector, dar si ilfovene sau giurgiuvene, avem tabloul complet al unui flux turistic aproape constant spre regiunea bulgareasca favorizata ca si acces de Podul Prieteniei Giurgiu – Ruse.

Pe buna dreptate, in raport cu sporadicul potential turistic din zona de sud a Romaniei, putem afirma ca Regiunea Ruse reprezinta primul areal, cel mai apropiat ca distanta de Bucuresti, in care melanjul de atractivitate creat de om in secole de istorie, dar si de natura in ere geologice, asigura o satisfactie deplina pentru excursionistul de week-end sau de-o zi.

Ca sa canalizeze un numar important de vizitatori dinspre tara noastra, bulgarii au reusit inca o lovitura de imagine. Astfel, in cadrul Programului de Cooperare Transfrontaliera Romania-Bulgaria 2007-2013, multe din obiectivele cultural-istorice din aria eligibila Dobrich-Silistra-Razgrad-Ruse-Veliko Tarnovo...s.a.m.d. sunt indicate si descrise in 3 limbi diferite, in ordinea: bulgara, romana si engleza.

Poate parea un fapt banal, dar simpla contemplare a limbii materne pe un teritoriu strain creeaza la nivelul subconstientului calatorilor de la nord de Dunare o stare de bine, de confort si familiarizare cu un spatiu initial considerat necunoscut. Pentru comparatie, pe baza aceluiasi program de cooperare, in regiunea corespondenta din Romania a Ruse-ului (recte Judetul Giurgiu), aplicarea tacticii bine intuite de bulgari s-a facut foarte firav, mai mult de complezenta sau de forma, pentru a se justifica sumele obtinute prin F.E.D.R.

vineri, 12 iulie 2013

Hoinari prin Muntii Neamtului si Sloeru Marcusanu



Azuga - Culmea Urechea - Culmea Petru Orjogoaia - Muntii Neamtului - Pasul Predelus - 
Muntii Sloeru Marcusanu - Piciorul Vaida - Babarunca



Despre Muntii Neamtului s-au mai scris articole si alte prezentari de-a lungul timpului. O abordare in plus nu strica niciodata, mai ales in ideea in care perspectiva asupra muntelui difera de la om la om, de la drumet la drumet. Iar cand descrierea vine la pachet cu un masiv invecinat (Sloeru Marcusanu), cu atat mai interesanta devine relatarea.
Asadar, intr-o vineri dupa-amiaza, la jumatatea lui iunie, eu si Adina, inlesniti de niste amici care plecau cu masina spre Brasov, suntem repeziti dinspre Bucuresti spre Valea Prahovei, cu gandul la o tura de doua zile in intinderile nordice ale Baiului si chiar mai departe. Prognoza meteo indica un week-end mai mult decat insorit in zona montana, insa o ploaie torentiala de vara la Comarnic ne pune pe ganduri. Dupa Sinaia situatia se indreapta, orizontul se mai insenineaza, iar la Azuga ne despartim de companionii nostri, pentru ca la ora 19:30 sa incepem ascensiunea pe Partia Sorica spre Culmea Urechea si de aici mai departe inspre Culmea Petru-Orjogoaia si Muntii Neamtului. Intr-o ora fix ajungem la Popasul Schiorilor, nu inainte de a avea o placuta intalnire cu o ciuta de cerb care ne taie calea pe partie, la cativa metri mai sus de noi.

Bucegii innegurati

sâmbătă, 6 iulie 2013

Pedalari si explorari in aria metropolitana



De ceva timp s-a insinuat discret in Targul Bucurestilor un trend care castiga din ce in ce mai multi adepti: acela al explorarilor urbane (dar si periurbane) – mai mult sau mai putin organizate – in cautarea unor obiective cu atribute fie de edificii cultural-istorice (conace, mananstiri, ruine, cazemate, palate si alte constructii preponderent ridicate inainte de Razboi), fie de obiective industriale, multe scoase din uz, paraginite.
            Astfel, spiritul celor care se avanta „prin cenusa imperiului” pulseaza la contactul cu rapid-ruinatul domeniu al fostului spital Scarlat-Longhin (zona Tineretului), iar cutezanta omului-reptilian de a haladui pe acoperisurile si in subteranele secolelor de istorie damboviteana imbie cohorte de curiosi in a-i urma exemplul. In acelasi timp strazile Centrului Istoric, pe cat de animate si branduite cosmopolit apar la fatada, pe atat de fascinante devin cu fiecare gang, intrare laterala si scara intunecata in care te incumeti sa patrunzi, pe trepte subrede, prin lifturi de mult iesite din garantie si pasarele ce te poarta spre o alta lume. O lume in care te astepti sa rasara oricand de dupa colt un personaj de genul lui Paraipan, imbracat in parpalac negru, dibuindu-te in timoararea ta de a te insinua, vinovat, prin aceste meandre imprafosate, interbelice, care inca se vadesc cu brio in spatele aparentelor de secol 21.

Prin ruinele Spitalului Scarlat Longhin

luni, 1 iulie 2013

Oare ne-am nascut...barbari?!?



Cand vine vorba de mentalitatea unora dintre romani ne gasim in fata unei ecuatii ce reprezinta principala cauza a decalajelor tarii noastre fata de multe societati civilizate, statut catre care vrem sa tindem in anii de gratie ai inceputului de Mileniu III. Ignoranta, prostia, invidia, rautatea, indolenta, lipsa solidaritatii sunt doar cateva din tarele care fac casa buna cu conceptia despre viata a multor semeni de-ai nostri, efectele fiind resimtite in toate palierele societatii, inclusiv in cel al atitudinii fata de lumea necuvantatoarelor.
O noua mostra de inconstienta si tembelism la care mi-a fost dat sa asist in ultima zi a lui iunie, confirma medievalismul in care se gasesc cugetele anumitor locuitori ai spatiului carpato-danubiano-pontic. Grav este faptul ca nu exista metode prietenoase care sa introduca in spiritul unor astfel de oameni bunul simt si omenia, coercitia fiind singurul procedeu care s-ar putea sa de roade in unele cazuri.
In context, in data de 30.06.2013 coboram impreuna cu inca doi prieteni (Cezar si Bogdan) de la Refugiul Fereastra Zmeilor din Muntii Fagaras, cautand sa atingem DN 7C (Transfagarasanul) in zona kilometrului 109, putin mai in amonte de Complexul Turistic Capra. La un moment dat, la cateva sute de metri distanta, o scena incredibila prinde contur pe serpentinele respectivei sosele: o masina taraste in partea din spate un obiect legat cu un lant, ratiunea noastra ca si spectatori ce eram, de la departare, refuzand sa accepte ca este vorba despre o vietate. La primul contact vizual cu aceasta realitate am inclinat sa credem ca o sacosa sau un sac au fost legate, de efect, in coada automobilului, daca e sa socotim modul in care se zdruncina si intorcea „obiectul”, pe toate partile, ca si cum ar fi fost fluturat de vant.

joi, 27 iunie 2013

Traversarea Bucegilor pe bicicleta

Prima zi: Sinaia - DN 71 (spre Targoviste) - Cabana Cuibul Dorului - Saua Dichiu - Piatra Arsa - Cabana Babele - La Cerdac - Mecetul Turcesc - Varful Doamnele - Saua Batrana
A doua zi: Varful Batrana - Coltii Tapului - Saua Strunga - sub Muntele Grohotisul - Valea Bangaleasa - Moieciu de Sus - Moieciu de Jos - Bran - Tohanu Nou - Rasnov - Paraul Rece - Predeal - Sinaia



Surmontarea Muntilor Bucegi pe doua roti a devenit un must-have pentru multi amatori de pedala, asfaltarea drumului dinspre Sinaia spre Saua Dichiu – Piatra Arsa deschizand atat apetitul celor care se antreneaza pentru teluri inalte (concursuri de uphill, maratoane mtb), cat si al curiosilor care vor sa-si treaca in palmares acest traseu de catarare pe doua roti, devenit din ce in ce mai popular.
In cea de-a doua categorie ne-am inclus si noi, grupul de prieteni (Nicu, Ionut, Mihai, Alin) adunat spontan intr-o zi de vineri la sfarsitul lui iunie, hotarati sa ne fortam limitele personale printr-un traseu cat mai extins in tinutul Bucegilor, incepand cu drumul anterior mentionat. Personal am mai facut acest traseu cu bicicleta, pe vremea cand soseaua nu era asfaltata (anul 2010), iar zona de platou a mult incercatului masiv era mult mai putin strabatuta de hoardele de autovehicule, daca e sa ne raportam la situatia de azi...
Vorbind despre tura de fata, vineri seara trenul personal de la Gara Basarab (ora 18:03) ne va inlesni apropierea de Sinaia in mai putin de 3 ore, in statiunea prahoveana urmand sa ne odihnim pentru a purcede a doua zi la o ora decenta in aventura ce ne va solicita din plin pe parcursul a doua zile. 


luni, 17 iunie 2013

Asaltati de cainii ciobanesti in Muntii Grohotis



Peripetiile traite sambata, 15.06.2013, in Muntii Grohotis le inscriu in categoria evenimentelor nefericite pe care nu le doresti nici celor mai aprigi dusmani. Mai concret, interactiunea naucitoare pe care am avut-o in varf de munte cu o serie de dulai ciobanesti de o agresivitate cum nu mi-a fost dat sa vad in 15 ani de peregrinari carpatice era sa se termine mai mult decat neplacut atat pentru mine cat si pentru Adina, impreuna cu care am purces in aceasta tura.
Pentru a face o introducere in datele problemei, sambata seara ne gaseam in Pasul Bratocea hotarati sa colindam in urmatoarele doua zile culmea principala a Grohotisului, pornind pe axa geografica nord-sud, dinspre trecatoarea aminitita si Plaiul Sterp, sperand sa ne retragem spre civilizatie undeva in zona Slanicului de Prahova.

Amplasarea Muntilor Grohotis (preluare dupa Alexandru Rosu, Geografia Fizica a Romaniei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980)
La apus

sâmbătă, 8 iunie 2013

Sfarsit de mai pe Culmea Hasmasului



La finalul unei luni de Florar am pus la cale impreuna cu doi prieteni o iesire de trei zile undeva cat mai departe in tinutul central al Carpatilor Rasariteni, unitate montana deosebit de complexa, purtand si denumirea de Carpatii Moldo-Transilvani. Fiind stabilita data plecarii, nu ramanea decat sa ne hotaram asupra destinatiei finale, osciland intre Muntii Ciucului, Tarcau, Bistritei si Hasmas. Dupa cateva zile de adunat informatii si de “rasfoiri” prin bibliografia subsemnatului, am tras linie si ne-am hotarat – in virtutea ragazului existent  – sa facem o incursiune de doua zile in Hasmas, iar daca ne vom incadra in timpul necesar pentru acest masiv sa ne rezervam o zi si pentru minunatele splendori ale Ceahlaului, masiv care spre rusinea noastra, se lasa asteptat de ceva vreme, intru a-l descoperi.
Zis si facut, intr-o zi frumoasa de sambata pornesc cu Aurel dinspre Bucuresti spre Galati, loc unde urma sa ne intalnim cu Ovidiu si impreuna sa purcedem spre Valea Trotusului, iar dincolo de Pasul Ghimes-Faget sa decidem unde vom lasa masina pentru a intra pe potecile Hasmasului.

Lacul de Acumulare Frumoasa (judetul Harghita)

sâmbătă, 18 mai 2013

Conexiunea dintre ursul brun si potentialul de ecoturism al Romaniei



         Acum ceva vreme (mai 2012), o echipă de reporteri de la  Vlaamse Televisie Maatschappij (sau VTM), Belgia, a vizitat padurea virgină de la Șinca Veche, în Muntii Făgăraș, unde WWF protejează cateva sute de hectare de teren si paduri, dar si satul Viscri - model de convietuire a comunitătii locale cu natura si obiceiurile – facut celebru prin afinitatile care l-au legat pe Printul Charles de aceasta locatie.

          La adresa de aici
poate fi vizionat un reportaj exceptional intocmit de flamanzi, reportaj care canalizeaza asa zisa situatie exploziva a ursilor carpatini - intr-o Romanie in care falsele probleme sunt la ordinea zilei - dinspre partea de isterie mediatica inspre cea de potential turistic neavalorificat (wildlife adventure), reportaj pe care autoritatile responsabile cu gestionarea turismului si a mediului ar trebui sa-l urmareasca extragand invatamintele de rigoare. 
          Ca o paranteza, versiunea in engleza a acestui documentar, uploadata pe youtube si preluata de sute portaluri din Romania si alte tari, a disparut cu desavarsire dupa un timp, ca si cum aerul constructiv, lumina pozitiva in care apareau respectivele carnivore mari si concluziile specialistilor cum ca se pot aduce mai multe venituri din alte activitati „mercantilistic prietenoase” legate de lumea acestor animale – excluzand vanatoarea – ar fi contrare unor interese de moment, menite sa doboare pana in buza disparitiei totale acest simbol al padurilor si Carpatilor Romanesti, cu care am convietuit de mii de ani, dar care s-a izbit in ultimele decenii de un obstacol imprevizibil. Iar acest obstacol se numeste globalizare prost inteleasa – si tot ce reiese de aici: vanatoare in scop de entertainment la indemana oricui, ursi captivi in scop de amuzament, nevoia de delicatese care sa inlocuiasca ordinarul porc pe masa potentatilor zilei, goana dupa un senzational prostesc a mass-mediei mainstream si alimentarea pe aceleasi cai a isteriei multor concetateni ai nostri cum ca suntem atacati de salbaticiuni (o stiti p-aia cu „Teroristii care trag din toate pozitiile!”). Iar exemplul unor tari ca Elvetia, care si-au exterminat si ultimul exemplar de urs bantuie mintea multora, inclusiv a specialistilor de ocazie care arunca mereu pe tapet cifre delirante de 6000 de ursi sau chiar mai mult, numar considerat nesustenabil pentru tara noastra. 

sâmbătă, 11 mai 2013

Pledoarie pentru Macin



Imi doream demult sa ajung prin Muntii Dobrogei, insa inconvenientele legate de transport si neglijenta (aplicabila si mie) specifica multor amatori de drumetie vis-à-vis de acest taram netezit de erele geologice, considerat prea jos altitudinal ca sa merite efortul organizarii unei ture, au impietat cunoasterii arealului orogenic nord - dobrogean.
Asta pana intr-un week-end de la jumatatea unui anumit februarie, acum ceva vreme, atunci cand oportunitatea pusa in discutie de un prieten (Max, originar din Tulcea), de a ma petrece cu masina oriunde imi este mai convenabil abordarii acestor inaltimi inconjurate de ape, m-a mobilizat in a pune cap la cap toate informatiile relevante disponibile sau gasite pe internet cu privire la trasee in Macin, cazare, trenuri sau microbuze de intorcere, programul traversarilor cu bacul peste Dunare spre Braila s.a. In varianta electronica a revistei “Invitatie in Carpati” gasesc monografia Macinului in numarul din noiembrie 2005, iar in “Muntii Carpati” (nr. 11 – 1998) un articol la fel de interesant si folositor al lui Marian Anghel referitor la acesti munti. Cautand mai bine in randul materialelor scrise despre munte pe care le am in posesie ajung la volumul despre Macin publicat de Mihail Gabriel Albota in 1987, in colectia “Muntii Nostri”, aceasta serie de monografii montane complete care inca ghideaza multi dintre temerarii culmilor carpatice, desi unele dintre scrieri au si 35 de ani vechime.
Inarmat cu portofoliul scris pus cap la cap, dimineata, la ora 06:00, ma intalnesc cu Alina si cu Max pentru a purcede spre Tinutul Dobrogei de Nord. Timp berechet pe drum de a asimila informatii esentiale despre acest masiv, mai mult ca sigur vom aborda urcarea dinspre comuna Greci, scopul fiind sa ajungem pe inserate in orasul ce poarta numele masivului, unde aveam ca variante de cazare caminul Liceului “Gheorghe Murgoci” sau hotelul-pensiune “Turist”.
La ora 09:00 suntem in Harsova, facem cumparaturile de rigoare si servim mic-dejunul, iar apoi patrundem in Dobrogea pe drumul care insoteste Bratul Macin al Dunarii (cunoscut si sub denumirea de “Dunarea Veche”) si urca spre orasul situat in nord-vestul acestei unitati montane. Drumul este fragmentat de numeroase opriri pentru a admira garlele si lacurile inghetate, riverane acestei ramificatii a marelui fluviu, precum si inaltimile Podisului Casimcei si ale Babadagului, unitati de relief premergatoare masivului muntos spre care ne indreptam, dar cu altitudini apropiate acestuia. O curiozitate ignorata de multi dintre calatorii de pe aceste meleaguri este data de incadrarea Podisului Dobrogei in limitele zonei de stepa pontica, fapt ce favorizeaza dezvoltarea gramineelor, vegetatii ierboase al caror sistem de reproducere se bazeaza pe adaptabilitatea la vantul puternic existent in zona, coroanele unora dintre aceste plante erbacee fiind de tip umbrela, permitand astfel rostogolirea la distante foarte mari si diseminarea semintelor in locuri cat mai variate, pe campuri sau vai adapostite. Deci daca vedeti un astfel de ghemotoc “fugind” pe camp manat de vant sa stiti ca nimic nu este intamplator, maiestria naturii vadindu-se inclusiv in elementele aparent ignorabile.

marți, 23 aprilie 2013

Masivul Iezer-Papusa: cu bicicleta pe Muntele Stramtu si Dobriasu



     O tura de trekking in tinuturile complexei unitati montane a Iezer – Papusei este intotdeauna binevenita, plaiurile masivului de dincolo de Campulung reprezentand o binefacere pentru cei care purced la pas dinspre sud, descoperind imensitatea naturii muscelene.
        Intotdeauna m-am intrebat cum ar fi sa strabat o parte din aceste culmi si pe bicicleta, un prieten cu obarsii in urbea de la poalele Magurii Matau fiind cel care mi-a deschis apetitul pentru aceasta zona ce se preteaza excelent la practicarea mountain-biking-ului. Dar daca simpla promenada sau o drumetie mai extinsa in zona montana este la indemana oricarui colectiv de 4-5 prieteni inarmati cu vointa si o masina care sa le faciliteze deplasarea, cand vine vorba de dat pedala la inaltime intervin si alte variabile cum ar fi lipsa unui grup inchegat pentru practicarea acestui sport, a suportului pentru transportul bicicletelor s.a.m.d.
      Insa toate aceste vicisitudini au fost date brusc uitarii atunci cand la jumatatea lui aprilie 2013 primesc un telefon din partea celor de la Decathlon prin care sunt anuntat ca am castigat un concurs la care participasem cu ceva vreme in urma si ca trebuie sa-mi fac bagajul, peste numai o saptamana urmand sa testez bicicleta Rockrider 8.1 pe meleaguri carpatice.
          Mai concret, pachetul includea:
-        transportul si cazarea in week-end-ul 20-21 aprilie;
-        participarea mea si a unui prieten, la alegere, la aceasta actiune;
-        asistenta tehnica/companie din partea a 2 membri din echipa Freerider.ro;
-        4 biciclete Rockrider 8.1 puse la dispozitie de respectivul lant de magazine;
-   2 trasee tocmite de comun acord cu baietii de la Freerider (sambata-duminica) pentru testarea respectivelor vehicule pe doua roti in conditii de off-road.
...Si iata-ma vineri seara, 19 aprilie, in drum spre fosta Cetate de Scaun a Valahiei, insotit de Tudor si de cei doi baieti (Dragos si Traian) care vor asigura buna desfasurare a acestui eveniment. La Campulung ne vor intampina mai multe cunostinte din gasca ghizilor nostri, cu totii urmand sa innoptam in pitoreasca asezare a Lerestiului, imediat dupa municipiul mentionat.

marți, 9 aprilie 2013

Pitorescul unor zile de iarna in Masivul Vladeasa



La sfarsitul unui ianuarie imbelsugat de zapezile cazute pe tot cuprinsul tarii, am ales Masivul Vladeasa ca destinatie pentru una din obisnuitele mele peregrinari de iarna prin Carpatii Romanesti. Pot afirma cu tarie ca pentru un "sudist" ca mine, o incursiune in nordul Carpatilor Occidentali este la fel de rara, cum este pentru un clujean o escapada in Delta Neajlovului, de langa Bucuresti. Acestea fiind datele problemei, nu puteam rata ocazia ce mi s–a oferit de a vizita zona de sus a Apusenilor, in ideea in care un bun prieten, Lucian (agent de turism), avea de organizat un simpozion la Vadu Crisului, urmand sa se deplaseze pana acolo cu masina proprie. Dupa o noapte petrecuta la parintii acestuia in Ramnicu Valcea, am purces intr-o zi frumoasa din ultimul mitan al lui Gerar spre nord–vestul tarii, putin nehotarat cu privire la datele traseului pe care urma sa–l iau in discutie, dar si cu temeri legate de starea vremii si a zapezii, precum si a conditiilor specifice zonei de destinatie.
Pe drum am primit si reply–ul mult asteptat la un post de pe o lista de discutii montane, in care venerabilul om de drumetie Dinu Mititeanu ma elucida cu privire la oportunitatea de a aborda o traversare dinspre Cabana Vladeasa spre Varasoaia–Padis, pe culme, respectiv a improbabilitatii reusitei unui astfel de demers in conditii de iarna.
Din capul locului, inainte de a porni descrierea acestei frumoase escapade, tin sa iterez o sumedenie de aspecte care dau consistenta acestui masiv ca si obiectiv turistic musai de bifat macar odata in viata de catre orice iubitor al meleagurilor romanesti atat de inzestrate de catre Divinitate. Astfel, tranchilitatea, pitorescul satelor mocanesti de munte, arhitectura populara si ospitalitatea oamenilor, salbaticia locurilor, imensitatea naturii relevata din zona varfului si a statiei meteo Vladeasa, cu panorame intuite spre toate grupele Carpatilor Romanesti, incepand de la Orientalii Nordici, Meridionalii cu crenelurile Fagarasilor si ale Retezatului frumos schitate, Apusenii Sudici si nu numai, precum si unicitatea lamei de calcar a Pietrelor Albe si rarisima frumusete a Cascadei Rachitele sunt doar cateva argumente pentru care acest tinut montan devine o destinatie turistica mai mult decat atractiva. 

miercuri, 3 aprilie 2013

Cabana Cheia - un colt de rai in adancul Masivului Buila-Vanturarita



Intre inaltimile valcene, in partea central-nordica a judetului traversat de batranul Olt, atrage atentia de la departari o impresionanta spinare calcaroasa putin cutreierata de marile mase de turisti. Este vorba de Masivul Buila – Vanturarita, supranumit si “Craiasa Olteniei”, o bijuterie de piatra cu o tinuta distinsa in randul cetatilor montane din zona.
Desi geografic inclusa in grupa Muntilor Capatanii, pentru cei care descopera prima oara natura acestor locuri devine mai mult decat frapanta deosebirea dintre culmile domoale ale marii unitati montane mentionate, respectiv abrupturile formidabile ale crestei Arnota-Buila-Vanturarita-Stogu, desfasurata pe circa 14 kilometri lungime. Inrudita cu un alt secret bine pastrat al Valcii (Masivul Tarnovu), „Craiasa Olteniei” pare o odrasla rebela, iar cei doi frati de-o ginta calcaroasa isi etaleaza mandri salbaticia si frumusetea, sub obladuirea cusmelor inalte si batatorite ale Capatanii. Numeroasele elemente ale reliefului intemeiat pe carbonat de calciu (chei, doline, lapiezuri, strungi, pereti verticali, polite structurale, jgheaburi, arcade, trene de grohotis, pesteri etc.) te duc cu gandul la simbolul montan de acest fel, de referinta in cadrul Carpatilor autohtoni, numind aici Piatra Craiului. Alaturi de acest din urma reper si de Piatra Tarnovului, Buila – Vanturarita se aseaza in prima linie a comorilor montane nationale cu potentate atribute carstice, pe acelasi palier de atractivitate putandu-se mentiona si Culmea Oslea (Muntii Valcan), Retezatul Mic, „Zidul” Mehedintilor sau unele parti ale Banatului Montan si Apusenilor.

joi, 21 martie 2013

Cernica - franturi din Codrii Seculari ai Vlasiei. Branesti - Ziua Cucilor



          18 martie 2013 – o zi anosta de luni caracterizata de forfota uzuala inceputurilor de saptamana, cozi in trafic, claxoane, graba spre serviciu, stres, praf, poluare urbana. Este momentul cand padurile din jurul Bucurestiului se golesc de oaspetii mai mult sau mai putin dezirabili, in cea de-a doua categorie regasindu-se obisnuitii “picnicari”  de week-end, impreuna cu omniprezentele deseuri ce raman dupa incursiunile acestora la iarba verde.
          Intovarasit de un prieten (Walter) purced spre una din aceste ultime refugii forestiere, rest al legendarei paduri a Vlasiei care a dat nastere si expresiei “Codrul frate cu romanul!”. Doar zicala a mai ramas din simbioza de odinioara, vremurile cand  inaintasii nostri gaseau in spatiul stejaretelor si altor foioase falnice un habitat propice vietii tihnite, dar si loc de refugiu din calea navalirilor otomane fiind luate de evenimentele abrupte desfasurate ale ultimelor doua secole. Liberalizarea comertului prin Tratatul din 1829 de la Adrianopole, secularizarea averilor mănăstriești, reformele agrare, războaiele mondiale, comunismul, tranzitia post-decembrista, consumerismul, lipsa unei legislații cvasi-protectioniste, aliniate la realitatile pietei libere, toate acestea ne-au adus in situatia de a mai avea circa 5% din fondul sivic cu care se falea odinioara spatiul de la sud de Carpati. Insa problemele asupritului codru sunt departe de a se fi terminat, resturi ale legendarei Vlasii, precum Padurile Snagov, Pustnicu, Cernica, Baneasa, Romanesti, Raioasa, Comana s.a., fiind asaltate sistematic de proiecte imobiliare, defrisari ale stejarilor claditi in veacuri (vezi: aici ), dar si de prigoana ultimei farame a faunei care se mai adaposteste prin aceste locuri. Am ajuns sa privim impasibili cum arbori multiseculari - monumente ale naturii - sunt taiati fara mila, lipsa mentalitatilor sanatoase, a unei opinii publice puternice care sa-i traga de guler pe cei care comit abuzuri, facand din bruma padurilor de pe langa Bucuresti o simpla curiozitate a naturii, o ciudatenie care te mira prin prezenta ei in spatiul de campie al Munteniei Centrale.
          Acestea fiind constatarile, nu ne ramane decat sa ne bucuram de natura ferita inca din calea tavalugului antropic, pentru tura in speta eu si amicul meu fiind decisi sa cautam una din acele oaze de rasfat mult ravnita de ciclistii amatori de drumuri nepavate. Calare pe vehiculele pe doua roti hotaram sa strabatem maiestuoasa padure a Cernicai, perimetru ce-ti permite tie, calatorului amator de pedala, sa te afunzi cu orele in desisul sau, iar senzatia des incercata cum ca ai pierdut orice punct de reper si te-ai ratacit pe de-a intregul reprezinta un deliciu indelung gustat si cautat, chiar nesperat la o distanta atat de banala (7-8 km) de certitudinile unei capitale industrializate.
Localizarea Padurii Cernica

marți, 12 martie 2013

Proiectul soselei montane Transbai - interese de grup mascate sub pretextul dezvoltarii turistice

         Nota: randurile de mai jos reprezinta un demers personal formulat in cuprinsul anului 2012, pe o tema sensibila, aflata in stare latentă. Momentan!



Zvonurile privind posibila constructie a unei sosele care sa traverseze Muntii Baiului, prin zona alpina a acestora, intre Valea Prahovei si Valea Doftanei, au prins contur prin comunicatul de presa in care se itereaza faptul  ca trei primarii din nordul judetului Prahova – respectiv Azuga, Busteni si Valea Doftanei -  doresc sa construiasca acest drum, din fonduri majoritar europene, sub asa-numitul pretext de „imbogatire a potentialul turistic al zonei si scurtarea timpului de acces intre cele doua vai paralele”.
Viitorul drum asfaltat al Transbaiului ar urma sa fie realizat din 3 sosele, cu accesibilitate din 3 puncte diferite si care vor face jonctiunea in golul alpin din Muntii Baiului, pe creasta principala, in apropiere de Varfurile Cazacu, respectiv Dutca.
„O parte din traseu va fi pe drumuri forestiere sau drumuri de căruţă folosite de ciobani, iar ramificaţia către Doftana se va suprapune pe un drum realizat în vremea lui Carol I. Proiectul are o valoare estimată la 30 de milioane de euro, cu toate că experienţa ultimelor construcţii de drumuri în România ne-a demonstrat că un preţ mediu de 790.000 de euro pe kilometru, mai ales în zona montană, este unul optimist.”  (sursa: ziarul Adevarul)
Soseaua este proiectata pentru a avea 38 de kilometri lungime, iar – conform fostului primar din Valea Doftanei – ar crea oportunitati si pentru dezvoltarea unei statiuni montane pe o suprafata de 71 de hectare.


sursa: www.adevarul.ro

miercuri, 27 februarie 2013

Invataminte utile pentru posesorii de prieteni necuvantatori




      Pentru iubitorii de animale, in special pentru cei care au un prieten necuvantator in grija, ii invit sa lectureze randurile de mai jos, pe care le astern in speranta ca se pot trage anumite invataminte din experienta prin care a trecut cainele meu.

FAPTELE: 

Cea care imi fericeste in multe momente ale zilei prin caracterul sau jovial, empatic, bucuria ce o emana in prezenta stapanilor, cheful de viata ce de multe ori ti-l transmite si tie, celui napadit de grijile si stresul cotidian, se numeste Tessa, o catelusa ciobanesc german in varsta de circa 3-4 ani. Aproximez varsta, deoarece soarta acestui frumos animal a fost sa fie gasit de o persoana binevoitoare intr-o situatie mai mult decat cinica, respectiv legata de un copac cu o sarma, in mijlocul campului, undeva pe la Clinceni (Judetul Ilfov). 


duminică, 17 februarie 2013

Spatiul montan - oportunitati de dezvoltare in conformitate cu principiile turismului responsabil




Pe considerentul turismului responsabil, principalul argument pentru expunerile de mai jos va fi urmatorul: implementarea notiunii de dezvoltare durabila nu se poate realiza decat prin intelegerea relatiei simbiotice dintre activitatea de turism si mediul natural. Astfel, cu cat peisajul de ansamblu se apropie de veleitatile primare, naturale, cu atat circulatia turistilor este mai potentata. Invers, cu cat mediul inconjurator este mai antropizat (in sensul: degradat!), cu atat mai diminuat este fluxul turistic.

Carpatii Romanesti constituie cel mai salbatic perimetru montan al Europei si cel mai mare masiv muntos, de pe continent, aflat in cadrul aceleiasi frontiere. Acesti munti ocupa o treime din totalul suprafetei Romaniei (cca 80.000 kmp).
            Potentialul turistic al Carpatilor Romanesti este dat de:
-        o mare varietate a cadrului natural;
-        o consistenta zestre turistica antropica rezultata prin insumarea elementelor si vestigiilor arheologice, patrimoniului etnografic si cultural - istoric.
In aceasta ordine de idei, interesul crescand al turistilor straini pentru componenta montana romaneasca este dat de diminuarea atractiilor naturale si antropizarea accentuata a spatiului montan in tarile alpine ale spatiului Uniunii Europene, respectiv valentele ridicate ale factorilor de mediu, nealterati, din muntii Romaniei, fapt favorizant pentru deplasarea turistica – pe incoming - spre arealul carpatic national.

sâmbătă, 9 februarie 2013

Incursiune in Masivul Naratu

Personal, escapadele in zona montana a Valcii au constituit  intotdeauna un prilej de desfatare si aduceri aminte, avand in vedere cei 3 ani de scoala petrecuti la poalele Coziei. Pe considerentul ca aceasta zona imi este familiara (fiindu-mi la indemana si in raport cu axele de transport) am mizat si de aceasta data pentru a efectua un traseu, avand in vedere ca aveam doar 2 zile libere la dispozitie.

M-am orientat astfel spre doua optiuni palpabile, Cozia sau Culmea Naratului, munti precum Latoritei, Tarnovu Capatanii, Buila-Vanturarita sau Lotrului presupunand un efort de timp mult mai consistent. Cum pe Cozia urcasem recent de 2 ori intr.-un interval mai mic de 3 luni, mi-am intors privirea spre salbatica zona a Naratului, cu oarecare reticente avand in vedere ultimele doua incursiuni (anul 2000 si 2002), despre care imi aminteam ca mi-au pus veritabile probleme de orientare. De fapt, fiind obisnuit in ultimele iesiri cu Bogdan la munte sa avem parte mereu de oarecare peripetii, si cum si el a insistat sa facem o drumetie intr.-o zona mai salbatica, am decis impreuna ca n-ar strica o “haladuire” prin acest perimetru in care stiam ca executi un adevarat exercitiu de vointa in identificarea marcajelor. Cu atat mai mult, efect benefic asupra nivelului de adrenalina putin incercat in ultimul timp era de dorit si binevenit!

Zis si facut: sambata dimineata, inceput de noiembrie, autogara Militari directia Ramnicu-Valcea, iar de-acolo un microbuz care ne lasa la gura de varsare a Vaii Lotrului in Olt. Ajungem la Brezoi, oras cunoscut atat prin amploarea industriei forestiere si a numarului de castigatori la Loto, cat si prin faptul ca reprezinta o veritabila “poarta” de intrare in fascinanta lume a a Vaii Lotrului si a meterezelor montane adiacente acesteia. Hotarasem deja sa facem acelasi traseu pe care l-am mai abordat acum cativa ani, respectiv: Brezoi – Vf. Valtureasa – Vf. Naratu – Stana Tarsa – Poiana lui Pavel – I.F. Lotrisor

Trecem grabiti pe langa “obiective” gen graffiti-ul din zona coloniei de baraci de pe vremea construirii amenajarilor hidrotehnice ale Vaii Oltului, apoi artera principala a centrului urban si primaria cu tenta de kitsch a orasului, pentru a ajunge in dreptul Monumentului Eroilor din Primul Razboi Mondial. De aici tinem soseaua care duce spre Voineasa cale de inca 300 m, iar apoi facem stanga pe o ulita pe care stiam ca se face iesirea spre padure pentru a aborda traseul. Eroare: dupa 5 minute de mers ne gasim in fata unui dig insurmontabil si a unei amenajari piscicole a unui satean, repere ce un aduceau deloc cu cele cunoscute de mine. Ne intoarcem la drumul principal si pornim pe urmatoarea ulita, mergem pana ajungem la un dig mai mic, in spatele unei dependinte si urcam un fel de scara de fier, apoi facem dreapta prin gradina unui om, pentru a intra propriu-zis pe valcelul specificat si in cartea regretatului Nae Popescu (“Muntii Capatanii”, Editura Sport-Turism, 1977 – old school da’ bun!!!).

vineri, 8 februarie 2013

Olimp - o aventura aproape perfecta



Dupa cum este arhicunoscut, fascinatia inoculata de Masivul Olimp se pierde in timp pana spre Antichitate, perioada in care exponentii de seama ai civilizatiei elene au glorificat aceste taramuri maiestuoase, imaginandu-si cum ca de la inaltimea gigantului munte zeii vegheaza cu putere de viata si de moarte asupra fiintelor trecatoare de pe Pamant.
Altitudinea impunatoare (Varful Mytikas – 2918 m, al doilea ca inaltime din Balcani), masivitatea, alura compacta, multele fatade ale muntelui, apropierea de mare si prestanta in relief de la distante deosebit de mari, iata doar cateva din atributele de spectaculozitate ce trezesc si astazi sentimente diferite in mintea si sufletul privitorului.
Contactul cu lumea de calcar a acestui masiv legendar s-a facut la jumatatea unui octombrie, atunci cand m-am hotarat sa dau curs ofertei unui prieten de a-l insoti intr-o excursie pe litoralul Vechii Elade, desi m-am lasat convins cu greu pentru aceasta escapada, avand in vedere perioada de extrasezon in care ne aflam. De fapt, ce mi-a suras la aceasta calatorie a fost ideea de a fi cazat intr-o statiune aflata nu departe de oraselul montan Litohoro, poarta principala de acces catre Olimp, munte care se dorea a fi principala mea tinta in acest sejur. Ghidat de informatia culeasa prin inlesnirea internetului, la care s-a adaugat o harta achizitionata din Salonic, m-am decis in data de 12 a lui Brumarel sa descopar, de unul singur, secretele acestui munte inzestrat fiind cu toate cele necesare unei drumetii de 2-3 zile in Lumea Zeilor.
Am ajuns la Litohoro pe la miezul zilei hotarat pe treaba, nu inainte de a prelucra ultimele informatii si materiale obtinute de la punctul de informare situat in interiorul consiliului local. Mica asezare cu cladiri de arhitectura macedoneana, ulite inguste si multe bisericute indicand un ortodoxism profund, reprezinta cea mai facila cale de acces spre Olimpul Superior sau spre plimbari mai lejere in cheile Raului Enipeas. 

Defileul Raului Enipeas